adia uşor râdeam
brusc n-am mai râs

aveam pielea pe iarbă

brusc  s-a făcut ciment

trenul greoi ca minutarul

Chaikăi la mână

parcă înapoi parcă deloc

brusc
 

ca o gogonea rostogolită

în borcan
carnea se rostogolea
în geaca groasă

brusc palma

brusc

să cazi în iarbă

să miroşi micşunelele
 
adia uşor râdeam
îndesam borbotine
în sân mirosea fraged
ca prunele verzi
gleznele încheieturile
oasele ochii
timide sălbatice
se ascundeau
toate

adia uşor râdeam

între trandafiri mari cu

frunze pe pulpe

brusc n-am mai râs

cu fustiţa din voal ridicată

după-amiază şi blând

sub nucul de la

marginea drumului
pipi cu chiloţii puşi
se lăţeau umbre
pe glezne sclipeau  stropi
se căţărau gândăcei

adia uşor râdeam
cântam cântecul cântecelor
brusc
a căzut bruma 
s-au cules roadele
degetele erau răcoroase
ca tufănelele
se unduiau carourile
cămăşilor furate
 

 

 
 
adia uşor râdeam
ningea
sub copaci simplitatea
micuţului animal
viu şi fierbinte
ca interioarele
brusc n-am mai râs
chiuiam
 
brusc am atins
spatele unui bărbat

cald şi blând
s-a topit totul
ca o bomboană cubaneză

cu portocale
pe limba unei
fetiţe desculţe
 
 
lolita s mirrors
Reclame