m-am aşezat pe-o băncuţă din semicercul lui Titus să mănânc patiserie. zarvă la 3 bănci distanţă. 3 pe bancă, molfăiau un pet de bere. 1-n picioare, îşi dădea şapca pe spate.

– păi, vreau şi io să ajung d-aici laRomană

– păi, nene, iei 69 sau 85 sau 14-le pân la metrou la piaţa iancului şi p-ormă te cobori, da’ schimbi la Victoriei şi abia p-ormă te cobori la Romană. ai o staţie.

-aşa? deci s-ajunge uşor

-uşor

– vreau şi io s-ajung la Piaţa Romană. da’ vreau mâine. s-ajung mâine. cum ajung mâine?

 

***

 

tripul cu Titus părea mai real decât buba de la piciorul drept şi decât aerul blazat al dimineţii, azi la 7 a.m. şi era cu atât mai dubios cu cât toate se ascundeau, începând cu măturătorii, gunoierii şi câinii şi chiar şi pipiţele de la liceul industrial care deobicei urlă ca maimuţele în parc dispăruseră şi muzica îmi bubuia în urechi (frunze psihotropice respiraţie prostituate frumoase şi duse bodegi cu negru şi roşu dezintegrându-se)
iubita lui Titus intrase în direct la radio (1 spre 2 a.m.): a mărturisit senzual că l-a frecat pe Titus cu o perie de paie şi l-a spălat cu lapte. într-adevăr am observat şi eu nişte pete noi dinspre frunte spre nas şi am mai observat că mărul lui adam i se ridicase, ca atunci când înghiţi în sec şi vena lui de pe frunte era ca o pecete a ruşinii. pasiune ca la balamuc spune iubita despre ei doi şi cere piesa lor dementă. suntem de acord să le dăm la radio piesa. o pisică se repede asupra unei vrăbiuţe. îmi suflu nasul în şerveţelul cu care ieri mi-am şters buzele şi bărbia de unsoare (pizza cu salam picant) – iubita lui Titus m-a observat atent şi adevărat. pune pariu că sunt un animal. îi spun că sunt un animal.
de ce Titus, în timp ce alerg dimineaţa spre birou, de ce?

***

m-am aşezat pe-o bancă în spate-lateral-Titus, după ce-am râs zdravăn de cuvântul CARTOF mâzgălit pe soclu. am mai râs şi-n alte dăţi. mereu râd. am deschis să citesc Şotron. a venit un bărbat. şi-a pus sacoşoiu jos cu zgomot. a cotrobăit nervos. şi-a găsit cutia cu cremă şi s-a apucat cu mari fandoseli să-şi cureţe pantofii. m-a întrebat dacă mă mărit cu el. dacă stau în zonă. că el caută femeie serioasă. i-am zis că nu sunt. că beau mult şi nu ţin casa curată. că mi-e lene să fac mâncare şi mă apucă pandaliie de-arunc cu cratiţele şi oalele pe geam. ei drăcovenia dracului!

 

***

22 aprilie 2016 – a shit called merde:

am văzut azi o cioară tuşind ca un om şi mi-a părut rău

 

***

 

lui Titus i s-a topit cuşma de zăpadă pe care a purtat-o şi în locul ei a apărut o pată neagră. ochii i s-au albit a demenţă. şi ceaţa. şi rezervaţia pustie. şi în pustiul ăsta înaintând prin ceaţă ca şi cum sub picioarele lor ar fi curs Styxul 3 siluete încotoşmănate. 2 femei. 1 bărbat. 1 sticlă verde de plastic cu vin roşu în ea. 1 sacoşă rafie. 1 pungă plastic. o femeie plângea amarnic. ecoul plânsului ei amarnic mătura întreg parcul şi desfiinţa graniţe. cealaltă femeie bocitoare profesionistă o plângea pe cea care plângea. dar nu amarnic. nu. o plângea profesionist şi rece. o duşcă şi un bocet. taci fă hai fă hai taci haoleu. bărbatul avea sau nu avea mustaţă. ecoul plânsului şi ecoul bocetului şi Titus şi un porumbel decapitat. ceva necurat.

***
O, Titus!
desăvârşitule!
Buddhă peste sectorul 2!
în superba pădure industrială asupra căreia veghezi, în care te iluminezi.
ah, uite-o pe mama ceea cum se pişă la marginea lizierei
în timp ce puiul ei îşi scormoneşte nările căzut în contemplaţia curului alb
O, Titus!
în fiecare zi
atomii intră in coliziune
sărbătorind Shambala!
***

despre Titus, cu dragoste:
– lui Titus i s-a umflat o venă pe frunte
– lui Titus i-a apărut un punct alb pe vârful nasului
– Titus a început să zâmbească
– Titus s-a întristat
– Titus e o statuie dată naibii
– Titus mi-a cântat pe ţigăneşte 3 sferturi de oră
– Titus mă obligă să fac fotografii morbide
– Titus suge creierul vrăbiuţelor
– Titus e un dobitoc sinistru
„about Titus, with love:-Titus was a swollen vein on forehead-Titus has emerged a white point on the tip of the nose-Titus began to smile-Titus was saddened Titus is a status date fucking-Titus I sang on ţigăneşte 3 quarters of hour-Titus forces me to do photos-Titus suck brains morbid vrăbiuţelor-Titus’s sinister a dork (Translated by Bing)”

***

ce mai spun străzile:
acum dau colţul
ce să ştie ea despre
viaţa sexuală la 6 ani
mergem cu maşina
să vedem trenurile

***

 

o să fie într-o zi oarecare nişe vară prăfoasă. o să mă încalţ în nişte sandale de care mă voi descălţa, ca mai demult, să merg pe asfalt topit, să terfelesc pielea şi călcâiele cu smoală, coji de seminţe, flegme, petale strivite de flori, resturi de mâncare, chiştoace, frunze pişate.
în ziua aia oarecare de vară prăfoasă, la asfinţit, când lumina se aruncă obosită peste şinele de tramvai, o să caut strada Heliade Între Vii. dacă voi găsi blocuri, voi intra în scările blocurilor ca somnambulii. ca o fetiţă mică ce sunt, mă voi aşeza pe o treaptă de ciment barbar şi îmi voi închipui că sunt bântuită de foşnetul viţei de vie, sau de un nuc în mijlocul acestei vii. greieri, insecte tiptil, un guşter speriat. peste această vară şi peste acest praf vor năvăli sirenele, ambulanţele, contrabandiştii şi pietonii, adulţii, uneltele şi parcările, cutiile de bere, scârţâitul patului de fier forjat marca Ikea, bancomatele înghiţitoare de carduri, navetiştii. importaţii. taci, fă, dracu! smile emoticon.
***
și uite-i și p-ăștia, zici că sunt nebuni! concentrarea, mama tuturor copiilor și tinerelor speranțe, pe mine m-a lăsat de izbeliște!
***

după toamnă-iarnă, statuia lui Titus s-a subţiat. cred că iubita lui vine în fiecare noapte şi îl şmirgheluieşte. sau vrăbiuţele zgârmă cu gheruţele peste tot. mustaţa lui Titus a albit. părul lui Titus s-a pleoştit. nu au apărut încă oamenii care dorm. am găsit că îmi place foarte mult să privesc oamenii coborând din autobuze. ăia care urcă nu-mi plac. poate ăia de aşteaptă şi nu le convine nici un autobuz. inima mi-a bătut de trei ori mic şi o dată mare. Titus are un rid adânc în care poţi să te ascunzi şi să prizezi cocaină dacă de plictiseşti de indienii din parc.

Titus doarme dus acum, sub facebook. toată noaptea fumează cu guguştiucii şi visează că înscrie pentru naţională. tot el trimite spam-uri cu pixuri spion şi ţigări electronice şi pastile de distrugere în masă.

 

 

***

 

muream de cald şi
am găsit un discoboll
pe care nu l-am luat
m-am speriat de ideea de a vedea  o femeie multiplicată de cca. 753 ori care să se îngrozească abundent
în cca. 753 de oglinzi

 

***

deci Heliade nu este nicidecum mortul sau superomul între viii Bucureştiului sau chiar ai lumii, este pur şi simplu Heliade în vie şi între vii, ca nebunul, solitarul Heliade, desculţul Heliade, mâncând struguri, ascultând meditativ bâzâitul muştelor, albinelor, mersul furnicilor, scârţâitul joardelor etc etc etc etc ca, mai apoi, în amurg, să fie Heliade între ziduri, pe lângă ziduri, ridicând praful, murmurând chestii, alene-nspre căsuţa lui

aolicăăă, abia aştept să dea trifoiul!

după cum bine zice madam V. Popescu:

“Istoria acestui cartier bucureştean poate fi privită din două perspective complet diferite: prima se referă la vechimea unor vestigii descoperite pe aceste locuri care duc la concluzia că este unul dintre cele mai timpurii spaţii locuite din Bucureşti. Un alt loc de interes istoric îl reprezintă strada Heliade între Vii, tot în spatele Gării Obor. Boierii Ghiculeşti, pe moşia lor din Colentina, în jurul lacului Tei şi până departe, în Obor, aveau întinse vii, dintre care o parte au existat până în preajma primului război mondial. Dintre aceste vii, o parte a trecut în proprietatea bancherului Gherase, a dr. Ludovic Fialla şi a preotului Nicolae, iar strada care pornea din Şoseaua Pantelimon şi trecea prin faţa casei şi a tipografiei lui Ion Heliade Rădulescu se numea strada Ziduri între Vii, fiindcă de o parte şi de alta trecea numai prin vii, până la zidurile ruine care mai rămăseseră din vechiul palat al lui Matei Basarab. Tipografia lui Ion Eliade Rădulescu era în 1840 cea mai mare din Bucureşti, avea 6 teascuri de tipărit, cu 10 casete pentru litere, cu o litografie şi o turnătorie de litere. Se tipăresc până în 1848 peste 200 titluri de cărţi, periodice şi foi volante, referitoare la toate domeniile de activitate, ca de exemplu ziarul “Curierul Românesc” (1829), “Buletinul oficial al Ţării Româneşti” (1831), “Regulamentul organic” (1832), volumul de poezii al lui Cezar Bolliac (1835), “Proclamaţia de la Izlaz” (1848). Pe proprietatea lui Eliade se va organiza în 1865 o expoziţie agricolă, prima de acest fel la nivel naţional, iniţiată de Ion Ionescu de la Brad şi P. S. Aurelian, cu sprijinul domnitorului Alexandru Ioan Cuza.”

 

 

***

 

când am trecut pe lângă Titus azi, pe una dintre bănci un bătrân ţinea în căuşul palmelor faţa altui bătrân care plângea şi suspina. îi şoptea molcom ceva, cu buzele apropiate când de obrazul când de urechea lui.
când m-am întors, după 5 minute, îi tăia foarte atent şi delicat unghiile de la mână cu o unghieră.
nu am întâlnit niciodată o asemenea tandreţe între două fiinţe vii. m-a sfâşiat duioşia asta, mi-a înfipt un cuţit de lumină în piept.

 

***

 

Pârş Fericit!

Reclame