Căutare

revolverspoems

Gonzo cel mai Libre

da’ tu

mai dă-mi o ţigară

ce dracu

mai dă-mi o ţigară

bă, nu e nimeni în lume ca tine

mai aprinde o ţigară

vezi să nu te vadă mă-ta

mai dă-mi o ţigară

dă nişte cafea, dă şi berea aia

o ţigară

să te gândeşti la mine

ţigară

ştii ce vreau să te-ntreb

încă o

bă să ştii că mi-e bine

stai să-mi aprind şi eu

o ţigară

ah, mamă, ce bună e

şi să nu mă uiţi

o ţigară

scutură bă scrumu

mai aprinde-mi o ţigară

aprinde-o tu

sunt fericită

hai aprinde-o tu şi dă-o-ncoa

să ştii că sunt în sfârşit

hai, trage că se stinge

bă băiatule

viaţa ta sinistră

stai că mai e un fum

s-a terminat

bucură-te tu cel

mai ciudat dintre oameni

scrie pe ţigară Gonzo

venit/văzut/fumat

’31 – ’13

o, bucură-te

cel mai frumos dintre oameni

o jumătate de ţigară

o, bucură-te tu

cel mai liber

din scrumieră

matrix red

Reclame

lolita 33 – you are not alone

i-am scris aşa:

„te rog mult de tot

să îmi laşi şi mie

5000 lei necesari

la cursul de chimie

de la clubul elevilor.

mulţumesc”

nu mi-a lăsat banii

nu l-am mai văzut niciodată

scuipându-şi degetele

ca să numere mai bine

teancurile alea soioase

& rânjind ca prostu

mă piş pe ei de bani

am bani

cât să mor de foame

deşi

cu berea nu mori de foame

(am nişte bani scanaţi
& când n-am bani
mă uit la banii mei scanaţi
şi ştiu că voi avea
alţi bani
mă piş pe banii tăi)

acum

într-o bucătărie bântuită
de spectrul unei femei de serviciu
pe care am iubit-o
& la  20 de ani
de la  dedicaţia la televiziunea locală
– cadou de ziua copilului –
acelaşi Michael Jackson
mă bate pe umăr
în timp ce-mi las balele şi mucii să
se scurgă în chiuveta
de inox
patetic
se lasă seara & frigul

& o singură întrebare existenţială

se conturează vag
în ceea ce priveşte viitorul

femeii de 33 de ani, uşor mioapă:

o să ocolească
sau nu
căcaţii de câine
ascunşi printre frunze?
50ronsi50ron

într-o seară, după ce am plecat de la Casa Jurnalistului

mahalablues de toamnă – iarnă

3 dube + 4 break-uri au trecut  + smurd-ul cu sirene pornite

(s-au speriat animalele mici

s-a mai speriat cineva)

o blondă cu părul creţ încerca sa agaţe clienţi pe Ştefan cel Mare
pe Ștefan cel Mare lângă Mega Image
juma de oră am stat cu ochii pe ea

& am văzut-o cum şi-a ridicat vesta

& şi-a aranjat sutienul

&  apoi vesta la loc

&  geaca

& şi a tras de blugi

era slabă

ca moartea

(a oprit un scuterist lângă ea & ei nu-i convenea. ceva nu mergea. el părea încurcat. părea, dintr-o dată, sărac. ea părea dispusă să oprească pe altcineva. un cineva cu maşină. un cineva să nu-i rănească mândria. părea că avea. el şi-a scos telefonul, ea a făcut cu mâna unui opel. opelul a oprit. pe urmă a oprit un renault. el butona, nefericitul, pe scuterul lui strângea din dinţi şi butona. ce căcat aştepta? din când în când se uita după ea. ne uitam după ea şi eu + un altcineva)

era deja foarte târziu când mi-am dat seama ca trebuia sa aștept dincolo
şi bine că mi-am dat seama şi bine că am făcut-o că altfel ajungeam departe
aşa că am traversat &
m-am dus să aștept dincolo

am aşteptat 14minute23secunde
am fumat 3 țigări și aş mai fi fumat încă una

venea toamna
simțeam
cum toamna venea peste tot

un bătrân îşi învelea

cu tandreţe
Dacia
– noapte bună, fata mea –

era semnul că toamna venea

venea & tramvaiul &
începea ploaia &
goneau primăveri
în inima mea

am ajuns acasă &
după ce am omorât 3 gândaci + 1 gândăcel, am scris pe o foaie:

aștept sa fiu de 33 x femeie și să o bat pe doamna aia cu emisiunea

20150523_202138_Burst01

Jurnalul unui lovăr trist

Motor: „într-o grădină/ lâng-o tulpină/ creştea o floare/ ca o lumină/ s-o tai, se strică/ s-o las, mi-e frică/ că vine altul/ şi mi-o ridică”

Picturepictureonthewall

 

Continuă lectura „Jurnalul unui lovăr trist”

copilăria cu fuste ridicate

îmi aduc şi eu aminte de copilăria cu fuste ridicate. de banii din frunze de nuc şi dud. de negresele făcute pe prispă la soare (o reţetă simplă: nisip, făină, cacao, 2 ouă şi dulceaţă). de preşurile şi păturile aşezate prin şanţuri, pe câmp, în grădina de cartofi câteodată şi în faţa blocului.

de cortul făcut din avanpiese (aşa le zice baba) şi araci şi macate. de coşul plin cu spanac în jurul căruia stăteam în 4 labe eu şi frate-miu, laolaltă cu vreo 2-3 iezi, îndopându-ne inclusiv cu rădăcinile şi ţărâna agăţată de ele. şi pe urmă ne băteam (că ne uitam la Popeye și

Continuă lectura „copilăria cu fuste ridicate”

Buenos Aires by night

 

 

8

 

 

 

sprijinită lângă un întrerupător

 

(ca și cum ar fi cea mai frumoasă femeie a lumii)

 

o tânără doamnă

 

fumează un joint

high hopes

Mother, do you think I’m good enough for me?
Mother, do you think I’m dangerous to me?
Mother, will I tear your little girl apart?
Oh, mother, will I break my heart?

stau pe bancă e cald
atât de cald că nu mai contează
transpir & citesc poezie
& în sinea mea plâng

ah, cocina asta de inimă
în care se tăvăleşte
porcul ăsta de suflet

pe faţă nici un sentiment pt. că
pe o bancă de lângă nişte băieţi  îşi discută
vieţile lor de golani cu soacre acasă
pe altă bancă se sărută un cuplu
cu limba
în faţa mea un porumbel şchiop
căruia i-aş trage un picior în cap
mai încolo în luminiş s-a pornit un vârtej
frunze şi bractee de tei
doamne, câtă frumuseţe în lume
îmi spun

ah, cocina asta de inimă
în care se tăvăleşte
porcul ăsta de suflet

şi sunt atât de dată pe spate
de toată simplitatea asta nebună &
de cât de firave sunt gleznele mele &
încheietura inflamată când
deschid poarta şi doare
& portarul se gândeşte că iar a apărut
satana trăgând din ţigară
ciopârţită în cap şi la suflet
dracul împieliţat

ah, cocina asta de inimă
în care se tăvăleşte
porcul ăsta de suflet

omul ăla pe coridor

frânt, bandajat,

căcat pe el

fericit că vede o femeie speriată

nimeni nu știe nimic
404 error not found

ah, cocina asta de inimă
în care se tăvăleşte
porcul ăsta de suflet

& este de neînţeles
acest lucru de neînţeles
la care mă holbez de ore întregi
iubirea nu e atât de puternică
durerea nu e atât de complexă
nimic atât de viu & banal
inutil, necesar & frumos
ca buruiana asta crescută în ciment
mică & arsă de soare

ah, cocina asta de inimă
în care se tăvăleşte
porcul ăsta de suflet

stau în faţa voastră bronzată & ruptă
mahmură & poate frumoasă
fragilă ca dracu & sigur nebună
subnutrită că vreau
joc table comand zaruri pierd la hazard
cu mâini inutile
dau în mine ca băieţii de lângă
în târfele lor preţioase
tu ce lucruri omeneşti vrei?
naiba ştie la ce ne gândim eu
mă gândesc: câtă frumuseţe
de care ne doare în cur
sincer
ne doare în cur

ah, cocina asta de inimă
în care se tăvăleşte
porcul ăsta de suflet

văd şi acum ochii tăi alergau ca 2 vulpi polare peste întinderile pereţilor lumii
o lume idioată singura lume

20150627_145557

Miss World is missing

 

luivcyhlihviqh

sunt bune

 

 

sărățelele astea

 

 

le mănânc și mă gândesc

 

 

la copiii care nu au ce mânca și

 

 

care se gândesc la oamenii care au ce mânca

 

 

suntem așa de umani

 

când ne gândim unii la alții

the artist wanted to say

high-res-white-page

 

 

Just reblogging

Everything has already been created

Blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑